Autor: Vania Limban,moasa independenta

• Conceptul de “nastere activa”  a fost formulat la inceputul anil ’80 in UK
• Nasterea activa este nasterea in care femeia isi urmeaza propriile instincte si “logica fiziologica” a corpului in timpul travaliului; femeia isi pastreaza controlul asupra corpului ei, fiind parte activa a travaliului si nasterii
• Interventia obstetricii in actul nasterii este justificata doar atunci cand apar complicatii
• Pregatirea pentru o nastere activa in timpul sarcinii va face sa apara mult mai putine complicatii in timpul travaliului  sau la nastere, va ajuta la o recuperare mult mai rapida dupa nastere
• Nasterea activa este o nastere naturala in care femeia se va putea misca activ in prima parte a travaliului, va adopta pozitiile cele mai convenabile, in timpul contractiilor va respira si se va masa in zonele dureroase, iar intre contractii se va relaxa , putand adopta atat pozitia semisezand pe masa de nasteri, pozitie pe “vine” pe scaunul de nastere, altele.
• Nasterea presupune o perioada de travaliu activ, in care femeia gravida trebuie sa faca fata durerii
• Multe femei sunt tentate sa apleleze la medicamnte pentru atenuarea durerii absenta durerii din travaliu si de a depune mai putin efort
• Este indicata folosirea judicioasa si intr-o cantitate cat mai mica a medicamentelor in timpul travaliului, si doar atunci cand este absolut necesar

Principiile nasterii active

• Forta  de gravitatie  ajuta contractile uterine la “impingerea fatului”.
• Pozitiile in picioare, pe vine, in genunchi sunt in armonie cu forta de gravitatie; cand gravida sta culcata pe spate, efortul ei involuntar de a impinge si de a se screme este inhibat

• Intrarea fatului in pelvis este mult mai usoara cand gravida sta in picioare; stramtoarea superioara este indreptata inainte iar stramtoarea inferioara priveste inapoi; aceasta pozitie furnizeaza cel mai bun unghi de coborare prin canalul pelvin in relatie cu gravitatia

• Unghiul de conducere al uterului ( unghiul dintre axul mare al coloanei vertebrale a copilului si cel al coloanei vertebrale a mamei) este mai mare cand gravida  sta in picioare, astfel ca efortul care se cere din partea uterului este mai mic. Uterul tinde sa se incline inainte cand se contracta. In pozitia in picioare, femeia tinde sa se incline in fata si uterul se contracta fara rezistenta.

Un muschi care se contracta impotriva gravitatiei tinde sa oboseasca si sa doara mult mai usor

• Aplicarea capului fatului pe colul care se dilata este ajutata cand femeia sta in picioare. Cu fiecare contractie, capul copilului tinde sa coboare in jos. In perioada dintre contractii, daca femeia sta in picioare, presiunea asupra colului uterin este sustinuta de apasarea greutatii corpului copilului si de continutul abdominal. Rezultatul este o dilatatie mult mai rapida si mai eficienta.

• Circulatia placentara este mult imbunatatita asigurand o mai buna oxigenare a fatului. Pozita “ intinsa pe spate” poate produce compresie pe vasele abdominale majore (vena cava inferioara si artera aorta). Compresia pe vasele mari care coboara de la inima – artera aorta –  poate contribui la aparitia unor probleme ale fatului prin stanjenirea circulatiei sangelui in vasele din jurul uterului si placentei. Compresia pe vasele mari care merg la inima – vena cava inferioara – blocheaza circulatia de intoarcere contribuind la hipotensiune arteriala si posibila hemoragie materna.

• Nervii pelvini  care inerveaza pelvisul si uterul se afla in partea inferioara a coloanei vertebrale si intra in pelvis prin sacru. Daca femeia evita sa stea pe spate nu exista presiune directa pe acesti nervi, astfel incat durerea este mult mai atenuata. Daca femeia se sprijina pe sacru nervii sunt compresati si durerea creste.

• In timpul sarcinii hormonii inmoaie ligamentele din jurul articulatiilor pelvisului. Atat timp cat femeia sta in picioare, articulatiile sunt libere sa se intinda, sa se miste si sa se adapteze formei capului copilului care coboara in pelvis. Cand femeia sta pe vine sacrul este liber sa se miste, permitand diametrului antero-posterior  al stramtorii inferioare a pelvisului sa se largeasca cu 30% mai mult decat daca femeia ar sta direct pe el. Articulatia sacro-coccigiana se inmoaie si ea in timpul sarcinii, deplasandu-se spre innapoi pentru a largi acest spatiu atunci cand fatul coboara. Lucrul acesta nu este posibil cand femeia sta pe coccis.

• Cand femeia este in picioare in timpul travaliului, exista mai putina presiune directa pe vertebrele gatului copilului. Copiii care se nasc urmand principiile nasterii active au un mai bun control al capului imediat dupa nastere, iar reflexul de rotatie pentru alaptat la san este mult mai accentuat la acesti copii.

• In pozitia in picioare tesutul perineal se poate destinde mult mai usor in jurul capului copilului reducand foarte mult riscul “ rupturilor”. Cand femeia sta in pozitie semi-sezanda sau curbata, capul copilului coboara direct pe perineu care este imobilizat si nu se poate destinde. Situatia este mult inrautatita cand ea sta culcata pe spate cu picioarele ridicate in sa. Separarea picioarelor intinde tesutul perineal crescand foarte mult riscul pentru practicarea unei epiziotomii. Intr-o nastere activa epiziotomia este foarte rara.